Actorie

“Dar cu mâinile ce să fac?” – se întreabă orice actor sau aspirant la actorie.

Atunci când intrăm ”în lumină”, respectiv în atentia celorlalti, parcă ne devenim nouă înșine străini și de nerecunoscut, de la felul în care vorbim la cum ne mișcam și ne folosim de fapt tot corpul. Totul devine mult mai conștientizat și din acest motiv creierul se inundă cu informații și se ”blochează” în loc sa se ocupe de ceea ce are de făcut în continuare. Observăm deci că importantă este atenția noastră și unde se focalizează ea.

Sa dăm câteva exemple de situații mai exacte pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba:

Atunci când recităm, de exemplu, mâinile pot fi folosite creativ pentru ilustrarea cuvintelor din poeme. De pildă la Nichita Stănescu apar multe cuvinte concrete: “sferă”, “cub” – ele pot fi schiţate cu mâinile. Nu le lăsaţi să atârne inerte pe lângă corp dacă le puteţi folosi creativ. Dar nici nu fiţi obsedaţi de ele când recitaţi, nu le folosiţi în exces. La un monolog, care e mai lung, s-ar putea ca mâinile să pună o problemă mai serioasă dar să nu disperăm. Ar fi bine să putem introduce un obiect în monolog. De pildă puteţi ţine un telefon în mână şi să rostiţi tot monologul la el…sau puteţi avea în mână o carte, o umbrelă, o geantă…ideea e să le folosiţi la un moment dat în cursul monologului, nu doar să le ţineţi inerte ca să ocupaţi o mână. De asemenea când vorbim în public la o ședință sau o prezentare, în funcție de subiectul abordat și termenii folosiți putem să ne folosim de mâini pentru a „desena” ceea ce povestim. Putem folosi gesturi mai largi sau mai restrânse, în funcție de subiect.

Ceea ce ne interesează însă în definitv este cum să facem să le folosim fără să devenim prea conștienți de toate mișcările pe care le facem, lucru care ar putea deveni perturbant pentru noi?

Așa cum spuneam și mai sus, unul dintre ”secrete” este să avem controlul atenției și al concentrării noastre. Pentru asta avem nevoie de câteva principii simple dar solide:

• Să știm hotărât că vrem să facem ceea ce ne-am propus, adică să nu fie ceva impus din afara noastră, ci asumat și prin urmare bine înțeles;
• Să avem un scop bine stabilit în cap – de ce vorbim despre acest subiect și nu altul și ce dorim să obținem în urma prezentării lui? Fie că este vorba de un act pe scenă sau în viața de zi cu zi;
• Să ne bucuram de momentul prezent în care suntem atunci și că avem un scop de dus la îndeplinire – această atitudine va da plăcere și fortă acțiunii noastre indiferent câte provocări vor apărea, ceea ce se va traduce în atingerea scopului propus;

Prin urmare noi la InLight nu oferim soluții direct, ci de fapt parcurgem, împreună cu voi, un proces bine înțeles și stabilit prin care să arătăm instrumentele cu care să puteți construi singuri soluția proprie și personală la orice situație de actorie sau de viață. Pentru că deși toți avem „aceleași provocări” și „aceleași instrumente” de care ne ajutăm ca să le depășim, fiecare are drumul, metoda și ritmul său de a face asta.

Succes și spor la dat din mâini și nu numai!

Echipa InLight!